| FORTUNE(6) | Manualul de referință UNIX | FORTUNE(6) |
fortune - afișează un adagiu aleatoriu, sperăm că interesant
fortune [-acefilosuw] [-n lungime] [ -m model] [[n%] fișier/director/toate]
Atunci când fortune este rulat fără argumente, acesta afișează o epigramă aleatorie. Epigramele sunt împărțite în mai multe categorii, fiecare categorie fiind subîmpărțită în cele care sunt potențial ofensatoare și cele care nu sunt.
Opțiunile sunt următoarele:
Vă rog, vă rog, vă rog, vă rog să solicitați un răvaș potențial ofensator dacă și numai dacă credeți, în adâncul inimii voastre, că sunteți dispus să fiți ofensat; (și că veți renunța la utilizarea opțiunii „-o” mai degrabă decât să ne faceți reproșuri în legătură cu asta, ok?)
Utilizatorul poate preciza alte zicale. Se poate specifica un fișier specific, un director care conține unul sau mai multe fișiere sau cuvântul special all care spune să se utilizeze toate bazele de date standard. Oricare dintre acestea poate fi precedat de un procent, care este un număr n între 0 și 100 inclusiv, urmat de un %. Dacă este, va exista o probabilitate de n la sută ca un adagiu să fie ales din acel fișier sau director. În cazul în care procentele nu ajung la 100 și există specificații fără procente, procentul rămas se va aplica acelor fișiere și/sau directoare, caz în care probabilitatea de a selecta dintr-unul dintre ele se va baza pe dimensiunile lor relative.
Ca exemplu, date fiind două baze de date funny (amuzantă) și not-funny (neamuzantă), cu funny de două ori mai mare (ca număr de răvașe, nu ca dimensiune brută a fișierului), spunând
fortune funny not-funny
fortune 90% funny 10% not-funny
Opțiunea -e spune să se considere toate fișierele ca fiind egale; astfel
fortune -e funny not-funny
fortune 50% funny 50% not-funny
Notă: acestea sunt valorile implicite, așa cum sunt definite în momentul compilării.
Dacă un anumit set de răvașe este deosebit de nedorit, există o soluție simplă: ștergeți fișierul asociat .dat. Acest lucru lasă datele intacte, în cazul în care fișierul este dorit mai târziu, dar, deoarece fortune nu mai găsește fișierul de indicatoare, ignoră fișierul text.
Bazele de date furnizate de «fortune» au fost atacate, pentru a corecta erorile ortografice și gramaticale și, în special, pentru a reduce redundanța și repetițiile și redundanța. Dar mai ales pentru a evita repetițiile. Acest lucru nu a fost un succes deplin. În acest proces, este posibil să se fi pierdut și unele răvașe.
Bazele de date «fortune» sunt acum împărțite într-un număr mai mare de fișiere mai mici, unele organizate în funcție de format (poezie, definiții), iar altele în funcție de conținut (religie, politică). Există fișiere paralele în directorul principal și în directorul de fișiere ofensatoare (de exemplu, „fortunes/definitions” și „fortunes/off/definitions”). Nu toate răvașele potențial ofensatoare se află în fișierele de răvașe ofensatoare și nici toate răvașele din fișierele ofensatoare nu sunt potențial ofensatoare, probabil, deși s-a încercat cu tărie să se obțină o mai mare coerență. De asemenea, ar putea fi făcută o împărțire mai bună.
Atunci când se transmit fișiere către «fortune», directoarele trebuie să fie specificate prin nume de rute absolute, iar numele de fișiere care încep cu un punct sunt ignorate. A se vedea: http://bugs.debian.org/cgi-bin/bugreport.cgi?bug=241888
Această versiune de «fortune» se bazează pe NetBSD fortune 1\[u00E2].4, dar cu o serie de corecturi de erori și îmbunătățiri.
Formatul original fortune/strfile folosea un singur fișier; strfile citea fișierul text și îl convertea în șiruri de caractere delimitate prin zero, care erau stocate după tabelul de indicatori în fișierul .dat. Până la NetBSD fortune 1.4, de aici s-au schimbat lucrurile, acesta folosește două fișiere separate: fișierul .dat era doar antetul (tabelul de indicatori, plus fanioanele; vezi strfile.h), iar șirurile de text au fost lăsate în propriul lor fișier. Problema potențială este că fișierul text și fișierul de antet se pot desincroniza, dar avantajul este că fișierele text pot fi editate cu ușurință fără a recurge la unstr și există o economie potențială de spațiu pe disc (presupunând că administratorul de sistem a păstrat atât fișierul .dat cu șiruri de caractere, cât și fișierul text).
Multe dintre îmbunătățirile aduse versiunii NetBSD au presupus un sistem Linux și, prin urmare, au dus la eșecul acesteia pe alte platforme, inclusiv BSD. De atunci, codul sursă a devenit mai generic și, în prezent, funcționează pe SunOS 4.x, precum și pe Linux, iar în viitor se așteaptă suport pentru mai multe platforme. Rețineți că unele erori au fost descoperite și corectate din greșeală în timpul acestui proces.
După părerea mea, un număr mare de oameni au lucrat la acest program, mulți dintre ei fără să-și părăsească atribuțiile.
Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>
Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.
Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.
| 19 aprilie 1994 [mai 1997] | BSD Experimental |