DOKK / manpages / debian 13 / manpages-ro / tune2fs.8.ro
TUNE2FS(8) System Manager's Manual TUNE2FS(8)

tune2fs - ajustează parametrii reglabili ai sistemului de fișiere pe sistemele de fișiere ext2/ext3/ext4

tune2fs [ -l ] [ -c număr-maxim-montări ] [ -e comportament-erori ] [ -f ] [ -i interval-între-verificări ] [ -I dimensiune_nod-i_nouă ] [ -j ] [ -J opțiuni-jurnal ] [ -m procent-blocuri-rezervate ] [ -o [^]opțiuni-montare[,...] ] [ -r număr-blocuri-rezervate ] [ -u utilizator ] [ -g grup ] [ -C număr-montări ] [ -E opțiuni-extinse ] [ -L etichetă-volum ] [ -M ultimul-director-montat ] [ -O [^]caracteristică[,...] ] [ -Q opțiuni-cotă ] [ -T data-ultimei-verificări ] [ -U UUID ] [ -z fișier-anulare ] dispozitiv

tune2fs permite administratorului de sistem să ajusteze diverși parametri reglabili ai sistemului de fișiere pe sistemele de fișiere Linux ext2, ext3 sau ext4. Valorile actuale ale acestor opțiuni pot fi afișate prin utilizarea opțiunii -l a programului tune2fs(8) sau prin utilizarea programului dumpe2fs(8).

Specificatorul dispozitiv poate fi fie un nume de fișier (de exemplu, „/dev/sda1”), fie un specificator LABEL sau UUID: „LABEL=etichetă-volum” sau „UUID=uuid” (de exemplu, LABEL=home sau UUID=e40486c6-84d5-4f2f-b99c-032281799c9d).

Ajustează numărul de montări după care sistemul de fișiere va fi verificat de e2fsck(8). Dacă număr-maxim-montări este șirul de caractere „random”, tune2fs va utiliza o valoare aleatorie între 20 și 40. Dacă număr-maxim-montări este 0 sau -1, numărul de ori de câte ori este montat sistemul de fișiere nu va fi luat în considerare de e2fsck(8) și de nucleu.

Prin eșalonarea numerelor de montări la care sistemele de fișiere sunt verificate forțat se va evita ca toate sistemele de fișiere să fie verificate în același timp atunci când se utilizează sisteme de fișiere cu jurnal.

Verificarea dependentă de numărul de montări este dezactivată în mod implicit pentru a evita repornirile neașteptate de lungă durată în timp ce e2fsck își face treaba. Dacă vă îngrijorează corupțiile sistemului de fișiere cauzate de potențiale probleme hardware sau de erori ale nucleului, o soluție mai bună decât verificarea dependentă de numărul de montări este utilizarea programului e2scrub(8). Acest lucru necesită însă plasarea sistemului de fișiere pe un volum LVM.

Stabilește numărul de ori de câte ori a fost montat sistemul de fișiere. Dacă este stabilită la o valoare mai mare decât parametrul „număr-maxim-montări” stabilit de opțiunea -c, e2fsck(8) va verifica sistemul de fișiere la următoarea repornire.
Modifică comportamentul codului nucleului atunci când sunt detectate erori. În toate cazurile, o eroare de sistem de fișiere va determina e2fsck(8) să verifice sistemul de fișiere la următoarea pornire. comportament-eroare poate fi unul dintre următoarele:
Continuă execuția normală.
Remontează sistemul de fișiere numai-pentru-citire.
Provoacă o panică a nucleului.
Stabilește opțiunile extinse pentru sistemul de fișiere. Opțiunile extinse sunt separate prin virgule și pot primi un argument folosind semnul egal („=”). Sunt acceptate următoarele opțiuni extinse:
Reinițializează blocul MMP (dacă există) înapoi la starea curată. Folosiți-o numai dacă sunteți absolut sigur că dispozitivul nu este montat sau «fsck» nu este în curs de rulare, altfel se poate produce o deteriorare majoră a sistemului de fișiere. Are nevoie de opțiunea „-f”.
Activează caracteristica casefold în superbloc și stabilește nume-codificare ca fiind codificarea care urmează să fie utilizată. Dacă nume-codificare nu este specificat, se utilizează utf8. Codificarea nu poate fi modificată dacă a fost activată anterior caracteristica casefold.
Definește parametrii pentru operațiile de codificare a caracterelor numelui de fișier. În cazul în care un fanion nu este modificat cu ajutorul acestui parametru, se utilizează valoarea sa implicită. fanioane-codificare ar trebui să fie o listă de fanioane, separate prin virgule, care urmează să fie activate. Fanioanele nu pot fi modificate dacă a fost activată anterior caracteristica „casefold”.

Singurul fanion care poate fi definit în acest moment este strict, ceea ce înseamnă că șirurile nevalide ar trebui să fie respinse de sistemul de fișiere. În configurația implicită, fanionul strict este dezactivat.

Activează un fanion în super-blocul sistemului de fișiere care indică faptul că au fost găsite erori. Acest lucru va forța fsck să ruleze la următoarea montare.
Stabilește algoritmul de sumă de control implicit utilizat pentru sistemele de fișiere cu directoare b-tree cu sume de control. Algoritmii valabili acceptați sunt: legacy, half_md4 și tea.
Ajustează intervalul inițial de actualizare MMP la interval secunde. Specificarea unui interval de 0 înseamnă că se utilizează intervalul implicit. Intervalul specificat trebuie să fie mai mic de 300 de secunde. Necesită ca funcția mmp să fie activată.
Stabilește un set de opțiuni de montare implicite care vor fi utilizate atunci când sistemul de fișiere este montat. Spre deosebire de opțiunile de montare implicite bazate pe o mască de biți, care pot fi specificate cu opțiunea -o, șir-opțiuni-montare este un șir arbitrar cu o lungime maximă de 63 de octeți, care este stocat în super-bloc.
Controlorul sistemului de fișiere ext4 va aplica mai întâi opțiunile implicite bazate pe masca de biți și apoi va analiza șir-opțiuni-montare, înainte de a analiza opțiunile de montare transmise de programul mount(8).
Această configurare a super-blocului este onorată numai în nucleele 2.6.35+; și nu este onorată deloc de controlorii de sisteme de fișiere ext2 și ext3.
Stabilește dimensiunea fișierului pentru urmărirea nodurilor-i nelegate, dar încă deschise și a nodurilor-i cu trunchierea în curs. Un fișier mai mare permite o mai bună scalabilitate, rezervarea câtorva blocuri pentru fiecare cpu este ideală.
Configurează sistemul de fișiere pentru o matrice RAID cu blocuri de sistem de fișiere dimensiune-pas. Acesta este numărul de blocuri citite sau scrise pe disc înainte de a trece la discul următor. Acest lucru afectează în principal plasarea metadatelor sistemului de fișiere, cum ar fi hărțile de biți, în momentul mke2fs(2) pentru a evita plasarea lor pe un singur disc, ceea ce poate afecta performanța. De asemenea, poate fi utilizată de alocatorul de blocuri.
Configurează sistemul de fișiere pentru o matrice RAID cu blocuri de sistem de fișiere lățime-bandă pe bandă. De obicei, aceasta este de dimensiunea-stride * N, unde N este numărul de discuri de date din RAID (de exemplu, RAID 5 N+1, RAID 6 N+2). Acest lucru permite alocatorului de blocuri să prevină citirea-modificarea-scrierea parității într-o bandă RAID, dacă este posibil, atunci când se scriu datele.
Activează un fanion în superblocul sistemului de fișiere care indică faptul că acesta poate fi montat utilizând cod experimental al nucleului, cum ar fi sistemul de fișiere ext4dev.
^test_fs
Dezactivează fanionul test_fs, indicând că sistemul de fișiere trebuie montat numai folosind codul sistemului de fișiere la nivel de producție.
Forțează finalizarea operației realizate de «tune2fs» chiar și în cazul unor erori. Această opțiune este utilă atunci când se elimină caracteristica sistemului de fișiere has_journal dintr-un sistem de fișiere care are un jurnal extern (sau este corupt astfel încât pare să aibă un jurnal extern), dar jurnalul extern nu este disponibil. Dacă sistemul de fișiere pare să necesite reluarea jurnalului, opțiunea f trebuie specificată de două ori pentru a continua.

AVERTISMENT: Eliminarea unui jurnal extern dintr-un sistem de fișiere care nu a fost demontat în mod curat fără a reciti mai întâi jurnalul extern poate duce la pierderi grave de date și la coruperea sistemului de fișiere.

Stabilește grupul care poate utiliza blocurile rezervate ale sistemului de fișiere. Parametrul grup poate fi un gid numeric sau un nume de grup. În cazul în care se dă un nume de grup, acesta este convertit într-un gid numeric înainte de a fi stocat în superbloc.
Ajustează timpul maxim dintre două verificări ale sistemului de fișiere. Fără sufix sau d va interpreta numărul interval-între-verificări ca zile, m ca luni, iar w ca săptămâni. O valoare de zero va dezactiva verificarea în funcție de timp.

Există avantaje și dezavantaje în ceea ce privește dezactivarea acestor verificări periodice; pentru detalii, consultați discuția de la opțiunea -c (Verificarea dependentă de numărul de montări).

Modifică dimensiunea nodului-i utilizat de sistemul de fișiere Acest lucru necesită rescrierea tabelului de noduri-i, astfel încât este necesar ca mai întâi să se verifice consistența sistemului de fișiere folosind e2fsck(8). De asemenea, această operație poate dura ceva timp, iar sistemul de fișiere poate fi corupt și datele pot fi pierdute dacă este întreruptă în timp ce se află în mijlocul conversiei sistemului de fișiere. Se recomandă efectuarea unei copii de siguranță a sistemului de fișiere înainte de a schimba dimensiunea nodurilor-i.
Sistemele de fișiere cu o dimensiune a nodului-i de 128 de octeți nu acceptă marcaje de timp mai mari de 19 ianuarie 2038. Nodurile-i de 256 de octeți sau mai mult vor permite utilizarea de marcaje de timp extinse, id-uri de proiect și capacitatea de a stoca unele atribute extinse în tabelul de noduri-i pentru îmbunătățirea performanței.
Adaugă un jurnal ext3 la sistemul de fișiere. Dacă opțiunea -J nu este specificată, se vor utiliza parametrii de jurnal impliciți pentru a crea un jurnal de dimensiuni corespunzătoare (având în vedere dimensiunea sistemului de fișiere), stocat în cadrul sistemului de fișiere. Rețineți că trebuie să folosiți un nucleu care are suport ext3 pentru a putea utiliza efectiv jurnalul.
Dacă această opțiune este utilizată pentru a crea un jurnal pe un sistem de fișiere montat, se va crea un fișier imuabil, .journal, în directorul de nivel superior al sistemului de fișiere, deoarece aceasta este singura modalitate sigură de a crea nodul-i al jurnalului în timp ce sistemul de fișiere este montat. În timp ce jurnalul ext3 este vizibil, nu este sigur să îl ștergeți sau să îl modificați în timp ce sistemul de fișiere este montat; din acest motiv, fișierul este marcat ca fiind imuabil. În timp ce verifică sistemele de fișiere nemontate, e2fsck(8) va muta automat fișierele .journal în nodul-i de jurnal invizibil, rezervat. Pentru toate sistemele de fișiere, cu excepția sistemului de fișiere rădăcină, acest lucru ar trebui să se întâmple în mod automat și natural în timpul următorului ciclu de repornire. Deoarece sistemul de fișiere rădăcină este montat numai pentru citire, e2fsck(8) trebuie să fie rulat de pe o dischetă de salvare pentru a efectua această tranziție.
În unele distribuții, cum ar fi Debian, dacă se utilizează o memorie de disc inițială (ramdisk), scripturile initrd vor converti automat un sistem de fișiere rădăcină ext2 în ext3 dacă fișierul /etc/fstab specifică sistemul de fișiere ext3 pentru sistemul de fișiere rădăcină, pentru a evita utilizarea unei dischete de salvare pentru a adăuga un jurnal ext3 la sistemul de fișiere rădăcină.
Substituie parametrii impliciți ai jurnalului ext3. Opțiunile de jurnal sunt separate prin virgule și pot primi un argument folosind semnul egal („=”). Sunt acceptate următoarele opțiuni de jurnal:
Atașează sistemul de fișiere la dispozitivul de blocuri de jurnal situat pe jurnal-extern. Jurnalul extern trebuie să fi fost deja creat cu ajutorul comenzii
mke2fs -O dispozitiv_jurnal jurnal-extern
Rețineți că jurnal-extern trebuie să fie formatat cu aceeași dimensiune a blocului ca și sistemele de fișiere care îl vor utiliza. În plus, deși există suport pentru atașarea mai multor sisteme de fișiere la un singur jurnal extern, nucleul Linux și e2fsck(8) nu acceptă încă jurnalele externe partajate.
În loc de a specifica direct un nume de dispozitiv, jurnal-extern poate fi specificat, de asemenea, fie prin LABEL=eticheta, fie prin UUID=UUID pentru a localiza jurnalul extern fie prin eticheta volumului, fie prin UUID-ul stocat în super-blocul ext2 la începutul jurnalului. Utilizați dumpe2fs(8) pentru a afișa eticheta de volum și UUID-ul unui dispozitiv de jurnal. Consultați, de asemenea, opțiunea -L din tune2fs(8).
Creează o zonă suplimentară de jurnal de înregistrare rapidă de mărimea dimensiune-înregistrare-rapidă kiloocteți. Această opțiune este valabilă numai dacă caracteristica fast_commit este activată pe sistemul de fișiere. Dacă această opțiune nu este specificată și dacă caracteristica fast_commit este activată, dimensiunea zonei de înregistrare rapidă este, în mod implicit, dimensiune-jurnal / 64 de megaocteți. Dimensiunea totală a jurnalului cu caracteristica fast_commit activată este dimensiune-jurnal + ( dimensiune-înregistrare-rapidă * 1024) megaocteți. Dimensiunea totală a jurnalului nu poate fi mai mare de 10 240 000 de blocuri de sistem de fișiere sau de jumătate din dimensiunea totală a sistemului de fișiere (oricare dintre acestea este mai mică).
Specifică locația jurnalului. Argumentul locație-jurnal poate fi specificat fie ca număr de bloc, fie, dacă numărul are un sufix de unitate (de exemplu, „M”, „G” etc.), poate fi interpretat ca fiind decalajul de la începutul sistemului de fișiere.
Creează un jurnal stocat în sistemul de fișiere cu dimensiunea dimensiune-jurnalul megaocteți. Dimensiunea jurnalului trebuie să fie de cel puțin 1024 de blocuri de sistem de fișiere (adică 1 Mo dacă se utilizează blocuri de 1k, 4 Mo dacă se utilizează blocuri de 4k etc.) și nu poate fi mai mare de 10.240.000 de blocuri de sistem de fișiere. Trebuie să existe suficient spațiu liber în sistemul de fișiere pentru a crea un jurnal de această dimensiune.
Numai una dintre opțiunile size sau device poate fi dată pentru un sistem de fișiere.
Afișează conținutul superblocului sistemului de fișiere, inclusiv valorile actuale ale parametrilor care pot fi stabilite prin intermediul acestui program.
Stabilește eticheta de volum a sistemului de fișiere. Etichetele sistemelor de fișiere Ext2 pot avea cel mult 16 caractere; dacă etichetă-volum are mai mult de 16 caractere, tune2fs o va trunchia și va imprima un avertisment. Pentru alte sisteme de fișiere care acceptă manipularea în timpul utilizării „în linie” a etichetelor și care sunt montate, tune2fs va funcționa la fel de bine, dar nu va încerca deloc să truncheze eticheta-volumului. Eticheta volumului poate fi utilizată de mount(8), fsck(8) și /etc/fstab(5) (și posibil și de altele) prin specificarea LABEL=etichetă-volum în loc de un nume de dispozitiv special de bloc, cum ar fi /dev/hda5.
Stabilește procentul din sistemul de fișiere care poate fi alocat numai de procesele privilegiate. Rezervarea unui anumit număr de blocuri ale sistemului de fișiere pentru a fi utilizate de procesele privilegiate are ca scop evitarea fragmentării sistemului de fișiere și pentru a permite demonilor de sistem, cum ar fi syslogd(8), să continue să funcționeze corect după ce procesele neprivilegiate sunt împiedicate să scrie în sistemul de fișiere. În mod normal, procentul implicit de blocuri rezervate este de 5%.
Stabilește ultimul-director-montat pentru sistemul de fișiere.
Stabilește sau elimină opțiunile de montare implicite indicate în sistemul de fișiere. Opțiunile de montare implicite pot fi înlocuite de opțiunile de montare specificate fie în /etc/fstab(5), fie în argumentele din linia de comandă pentru mount(8). Este posibil ca nucleele mai vechi să nu admită această caracteristică; în special, nucleele anterioare versiunii 2.4.20 vor ignora aproape sigur câmpul de opțiuni de montare implicite din superbloc.
Mai multe opțiuni de montare pot fi eliminate sau stabilite prin separarea caracteristicilor cu virgule. Opțiunile de montare prefixate cu un caracter de „accent circumflex” („^”) vor fi eliminate din superblocul sistemului de fișiere; opțiunile de montare fără un caracter de prefix sau prefixate cu un caracter plus („+”) vor fi adăugate la sistemul de fișiere.
Următoarele opțiuni de montare pot fi definite sau eliminate utilizând tune2fs:
Activează codul de depanare pentru acest sistem de fișiere.
Emulează comportamentul BSD la crearea de fișiere noi: acestea vor lua ID-ul de grup al directorului în care au fost create. Comportamentul standard al System V este cel implicit, în care fișierele nou create iau fsgid-ul procesului curent, cu excepția cazului în care directorul are bitul setgid activat, caz în care ia gid-ul de la directorul părinte și, de asemenea, primește bitul setgid activat dacă este el însuși un director.
Activează atributele extinse specificate de utilizator.
Activează listele de control al accesului Posix (ACL).
Dezactivează UID-urile și GID-urile pe 32 de biți. Acest lucru se face pentru interoperabilitatea cu nucleele mai vechi care stochează și așteaptă doar valori pe 16 biți.
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, toate datele (nu doar metadatele) sunt înregistrate în jurnal înainte de a fi scrise în sistemul de fișiere principal.
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, toate datele sunt forțate să iasă direct în sistemul de fișiere principal înainte ca metadatele lor să fie trimise în jurnal.
Atunci când sistemul de fișiere este montat cu jurnalizarea activată, datele pot fi scrise în sistemul de fișiere principal după ce metadatele sale au fost trimise în jurnal. Acest lucru poate crește viteza de procesare, însă poate permite ca datele vechi să apară în fișiere după o eroare și recuperarea jurnalului.
Sistemul de fișiere va fi montat cu operațiile de barieră de scriere din jurnal dezactivate; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de validare a blocurilor block_validity activată, ceea ce determină efectuarea unor verificări suplimentare după citirea sau scrierea din sistemul de fișiere. Acest lucru previne ca blocurile de metadate corupte să provoace deteriorarea sistemului de fișiere prin suprascrierea unor părți din tabelul de noduri-i sau din descriptorii grupurilor de blocuri. Acest lucru are drept cost o creștere a cantității de memorie utilizate și a timpilor de utilizare a procesorului, așa că este activată numai în scopuri de depanare; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de către controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de montare discard. Acest lucru va face ca controlorul sistemului de fișiere să încerce să utilizeze caracteristica „trim/discard” a unor dispozitive de stocare (cum ar fi SSD-urile și unitățile cu alocare dinamică disponibile în unele matrici de stocare avansate) pentru a informa dispozitivul de stocare că blocurile aparținând fișierelor șterse pot fi reutilizate în alte scopuri; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de către controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
Sistemul de fișiere va fi montat cu opțiunea de montare nodelalloc. Acest lucru va dezactiva funcția de alocare întârziată; (în prezent, această opțiune este acceptată numai de către controlorul sistemului de fișiere ext4 în nucleele 2.6.35+).
Activează sau dezactivează caracteristicile (opțiunile) indicate ale sistemului de fișiere din sistemul de fișiere. Mai multe caracteristici ale sistemului de fișiere pot fi dezactivate sau activate prin separarea caracteristicilor cu virgule. Caracteristicile sistemului de fișiere prefixate cu un caracter de accent circumflex („^”) vor fi eliminate din superblocul sistemului de fișiere; caracteristicile sistemului de fișiere fără un caracter de prefix sau prefixate cu un caracter plus („+”) vor fi adăugate în sistemul de fișiere. Pentru o descriere detaliată a caracteristicilor sistemului de fișiere, consultați pagina de manual ext4(5).
Următoarele caracteristici ale sistemului de fișiere pot fi activate sau dezactivate utilizând tune2fs:
64bit
Permite ca sistemul de fișiere să fie mai mare de 2^32 de blocuri.
Activează suportul pentru conversia „casefold” la nivel de sistem de fișiere. Opțiunea poate fi dezactivată numai dacă sistemul de fișiere nu are directoare cu atributul F.
Utilizează directoare b-tree cu sume de control pentru a accelera căutările în cazul directoarelor mari.
Permite mai mult de 65000 de subdirectoare per director.
Permite ca valoarea fiecărui atribut extins să fie plasată în blocurile de date ale unui nod-i separat, dacă este necesar, mărind astfel limita privind dimensiunea și numărul de atribute extinse pe fișier. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Permite ca valoarea fiecărui atribut extins să fie plasată în blocurile de date ale unui nod-i separat, dacă este necesar, mărind astfel limita privind dimensiunea și numărul de atribute extinse pe fișier. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Activați utilizarea arborilor extent pentru a stoca locația blocurilor de date în nodurile-i. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Activează câmpurile de nod-i extinse utilizate de ext4.
Stochează informații despre tipul de fișier în intrările din directoare.
Permite plasarea hărților de biți și a tabelelor de noduri-i pentru un grup de blocuri oriunde pe suportul de stocare. tune2fs nu va reorganiza locația tabelelor de noduri-i și a hărților de biți de alocare, așa cum va face mke2fs(8) atunci când creează un sistem de fișiere proaspăt formatat cu caracteristica flex_bg activată.
Utilizează un jurnal pentru a asigura consistența sistemului de fișiere chiar și în cazul opririlor de alimentare cu energie subite. Activarea caracteristicii sistemului de fișiere este echivalentă cu utilizarea opțiunii -j.
Activează caracteristica de jurnalizare rapidă a operațiilor pentru a îmbunătăți latența fsync.
Mărește limita numărului de fișiere pe director. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Oferă suport pentru fișiere cu o dimensiune mai mare de 2 teraocteți.
Sistemul de fișiere poate conține fișiere cu o capacitate mai mare de 2 Go.
Stochează o sumă de control pentru a proteja conținutul fiecărui bloc de metadate.
Permite sistemului de fișiere să stocheze sămânța sumei de control a metadatelor în superbloc, permițând administratorului să modifice UUID-ul unui sistem de fișiere utilizând caracteristica metadata_csum în timp ce acesta este montat.
Activează sau dezactivează funcția de protecție împotriva montării multiple (MMP).
Stochează lista de noduri-i orfane în mai multe blocuri în loc de o singură listă legată pentru a evita potențialele blocaje de scalabilitate pentru volumele de lucru care efectuează un număr mare de trunchieri sau extensii de fișiere în paralel.
Activează urmărirea ID-ului proiectului. Aceasta este utilizată pentru urmărirea cotelor de proiect.
Activează nodurile-i de cotă interne ale sistemului de fișiere.
Forțează nucleul să monteze sistemul de fișiere numai-pentru-citire.
Rezervă spațiu pentru ca tabelul de descriptori de grupuri de blocuri să poată crește în viitor. tune2fs oferă suport numai pentru eliminarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Limitează numărul de superblocuri de rezervă pentru a economisi spațiu pe sistemele de fișiere mari. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Împiedică ca sistemul de fișiere să fie micșorat sau să i se schimbe UUID-ul, pentru a permite utilizarea unor opțiuni de criptare specializate care utilizează numerele de nod-i și UUID. În prezent, tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
Permite nucleului să inițializeze hărțile de biți și tabelele de noduri-i în mod leneș și să păstreze o evidență ridicată pentru nodurile-i neutilizate dintr-un sistem de fișiere, pentru a reduce timpul de execuție al e2fsck(8). Prima rulare e2fsck după activarea acestei caracteristici va dura același timp, dar rulările ulterioare ale e2fsck vor dura doar o fracțiune din timpul inițial, în funcție de cât de plin este sistemul de fișiere.
Activează suportul pentru fișierele protejate prin „verity”. În prezent, Tune2fs acceptă doar activarea acestei caracteristici a sistemului de fișiere.
După activarea sau dezactivarea caracteristicilor sistemului de fișiere sparse_super, uninit_bg, filetype sau resize_inode, este posibil să fie necesară verificarea sistemului de fișiere cu ajutorul e2fsck(8) pentru a readuce sistemul de fișiere într-o stare coerentă. tune2fs va afișa un mesaj prin care va solicita administratorului de sistem să ruleze e2fsck(8) dacă este necesar. După activarea caracteristicii dir_index, e2fsck -D poate fi rulat pentru a converti directoarele existente în formatul b-tree de sume de control. Activarea anumitor caracteristici ale sistemului de fișiere poate împiedica montarea sistemului de fișiere de către nucleele care nu acceptă aceste caracteristici. În special, caracteristicile uninit_bg și flex_bg sunt acceptate numai de sistemul de fișiere ext4.
Stabilește numărul de blocuri rezervate pentru sistemul de fișiere.
Activează caracteristica „quota” pe superbloc și lucrează pe fișierele de cotă pentru tipul de cotă dat. Opțiunile de cotă pot fi una sau mai multe dintre următoarele:
[^]usrquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de utilizator în superbloc.
[^]grpquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de grup în superbloc.
[^]prjquota
Stabilește/elimină cota de noduri-i de proiect în superbloc.
Stabilește data la care sistemul de fișiere a fost verificat ultima dată cu e2fsck. Data este interpretată folosind fusul orar curent (local). Acest lucru poate fi util în scripturile care utilizează un administrator de volume logice („Logical Volume Manager”: LVM) pentru a realiza o instantanee consecventă a unui sistem de fișiere, iar apoi verifică sistemul de fișiere în timpul orelor libere pentru a se asigura că nu a fost corupt din cauza unor probleme hardware etc. Dacă sistemul de fișiere a fost curat, atunci această opțiune poate fi utilizată pentru a stabili ultima dată de verificare a sistemului de fișiere original. Formatul data-ultimei-verificări este formatul internațional al datei, cu un specificator de oră opțional, adică AAAALLZZMDD[HH[MM[SS]]]]. Se acceptă, de asemenea, cuvântul cheie now, caz în care ultima dată de verificare va fi fixată la data curentă.
Stabilește utilizatorul care poate utiliza blocurile rezervate ale sistemului de fișiere. utilizator poate fi un uid numeric sau un nume de utilizator. Dacă este dat un nume de utilizator, acesta este convertit într-un uid numeric înainte de a fi stocat în superblocul de date.
Stabilește identificatorul unic universal (UUID) al sistemului de fișiere la UUID. Formatul UUID este o serie de cifre hexazecimale separate prin cratimă, precum aceasta: „c1b9d5a2-f162-11cf-9ece-0020afc76f16”. Parametrul UUID poate fi, de asemenea, unul dintre următoarele:
șterge UUID-ul sistemului de fișiere
generează un nou UUID generat în mod aleatoriu
generează un nou UUID bazat pe timp
UUID-ul poate fi utilizat de mount(8), fsck(8) și /etc/fstab(5) (și posibil și de altele) prin specificarea UUID=uuid în loc de un nume de dispozitiv special de bloc, cum ar fi /dev/hda1.
A se vedea uuidgen(8) pentru mai multe informații. Dacă sistemul nu dispune de un generator de numere aleatoare bun, cum ar fi /dev/random sau /dev/urandom, tune2fs va utiliza automat un UUID bazat pe timp în loc de un UUID generat aleatoriu.
Înainte de a suprascrie un bloc din sistemul de fișiere, scrie conținutul vechi al blocului într-un fișier de anulare. Acest fișier de anulare poate fi utilizat cu e2undo(8) pentru a restabili vechiul conținut al sistemului de fișiere în cazul în care ceva nu merge bine. Dacă se trece șirul gol ca argument„fișier-anulare”, fișierul de anulare va fi scris într-un fișier numit tune2fs-dispozitiv.e2undo în directorul specificat prin intermediul variabilei de mediu E2FSPROGS_UNDO_DIR.

AVERTISMENT: Fișierul de anulări „undo” nu poate fi utilizat pentru a recupera după o pană de curent sau de sistem.

Nu am găsit încă nicio eroare. Asta nu înseamnă că nu există vreuna...

tune2fs a fost scris de Remy Card <Remy.Card@linux.org>. În prezent este întreținut de Theodore Ts'o <tytso@alum.mit.edu>. tune2fs utilizează biblioteca ext2fs scrisă de Theodore Ts'o <tytso@mit.edu>. Această pagină de manual a fost scrisă de Christian Kuhtz <chk@data-hh.Hanse.DE>. Verificarea în funcție de timp a fost adăugată de Uwe Ohse <uwe@tirka.gun.de>.

tune2fs face parte din pachetul „e2fsprogs” și este disponibil la http://e2fsprogs.sourceforge.net.

debugfs(8), dumpe2fs(8), e2fsck(8), mke2fs(8), ext4(5)

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.

ianuarie 2025 E2fsprogs versiunea 1.47.2