NUME

objdump - afișează informații din fișierele obiect

SINOPSIS

objdump [-a|--archive-headers]
[-b nume-bfd|--target=nume-bfd]
[-C|--demangle[=stil] ]
[-d|--disassemble[=simbol]]
[-D|--disassemble-all]
[-z|--disassemble-zeroes]
[-EB|-EL|--endian={big | little }]
[-f|--file-headers]
[-F|--file-offsets]
[--file-start-context]
[-g|--debugging]
[-e|--debugging-tags]
[-h|--section-headers|--headers]
[-i|--info]
[-j secțiunea|--section=secțiunea]
[-l|--line-numbers]
[-S|--source]
[--source-comment[=text]]
[-m mașina|--architecture=mașina]
[-M opțiuni|--disassembler-options=opțiuni]
[-p|--private-headers]
[-P opțiuni|--private=opțiuni]
[-r|--reloc]
[-R|--dynamic-reloc]
[-s|--full-contents]
[-Z|--decompress]
[-W[lLiaprmfFsoORtUuTgAck]|
--dwarf[=rawline,=decodedline,=info,=abbrev,=pubnames,=aranges,=macro,=frames,=frames-interp,=str,=str-offsets,=loc,=Ranges,=pubtypes,=trace_info,=trace_abbrev,=trace_aranges,=gdb_index,=addr,=cu_index,=links]]
[-WK|--dwarf=follow-links]
[-WN|--dwarf=no-follow-links]
[-wD|--dwarf=use-debuginfod]
[-wE|--dwarf=do-not-use-debuginfod]
[-L|--process-links]
[--ctf=secțiunea]
[--sframe=secțiunea]
[-G|--stabs]
[-t|--syms]
[-T|--dynamic-syms]
[-x|--all-headers]
[-w|--wide]
[--start-address=adresa]
[--stop-address=adresa]
[--no-addresses]
[--prefix-addresses]
[--[no-]show-raw-insn]
[--adjust-vma=decalaj]
[--show-all-symbols]
[--dwarf-depth=n]
[--dwarf-start=n]
[--ctf-parent=secțiunea]
[--no-recurse-limit|--recurse-limit]
[--special-syms]
[--prefix=prefix]
[--prefix-strip=nivel]
[--insn-width=lățimea]
[--visualize-jumps[=color|=extended-color|=off]
[--disassembler-color=[off|terminal|on|extended]
[-U metoda] [--unicode=metoda]
[-V|--version]
[-H|--help]
fișier-obiect...

DESCRIERE

objdump afișează informații despre unul sau mai multe fișiere obiect. Opțiunile controlează ce informații specifice se afișează. Aceste informații sunt utile mai ales programatorilor care lucrează la instrumentele de compilare, spre deosebire de programatorii care doresc doar ca programul lor să fie compilat și să funcționeze.

fișier-obiect... sunt fișierele obiect care urmează să fie examinate. Atunci când specificați arhive, objdump afișează informații despre fiecare dintre fișierele obiect membre.

OPȚIUNI

Formele lungă și scurtă ale opțiunilor, prezentate aici ca alternative, sunt echivalente. Cel puțin o opțiune din lista -a,-d,-D,-e,-f,-g,-G,-h,-H,-p,-P,-r,-R,-s,-S,-t,-T,-V,-x trebuie să fie dată.

-a

--archive-header

Dacă oricare dintre fișierele fișier-obiect sunt arhive, afișează informațiile din antetul arhivei (într-un format similar cu ls -l). Pe lângă informațiile pe care le-ați putea lista cu ar tv, objdump -a afișează formatul fișierului obiect al fiecărui membru al arhivei.

--adjust-vma=decalaj

La descărcarea informațiilor, adăugă mai întâi decalaj la toate adresele secțiunilor. Acest lucru este util în cazul în care adresele secțiunilor nu corespund tabelului de simboluri, ceea ce se poate întâmpla la plasarea secțiunilor la anumite adrese atunci când se utilizează un format care nu poate reprezenta adresele secțiunilor, cum ar fi a.out.

-b nume-bfd

--target=nume-bfd

Specifică că formatul codului obiect pentru fișierele obiect este nume-bfd. Această opțiune poate să nu fie necesară; objdump poate recunoaște automat multe formate.

De exemplu,

        objdump -b oasys -m vax -h fu.o
    

afișează informații sumare din antetele secțiunilor (-h) din fu.o, care este identificat explicit (-m) ca fiind un fișier obiect VAX în formatul produs de compilatoarele Oasys. Puteți lista formatele disponibile cu opțiunea -i.

-C

--demangle[=stil]

Decodificarea (demangle) numelor de simboluri de nivel scăzut în nume de nivel utilizator. În afară de eliminarea oricărei sublinieri inițiale adăugate de sistem, acest lucru face ca numele funcțiilor C++ să fie lizibile. Compilatoare diferite au stiluri diferite de decodificare. Argumentul opțional „demangling style” poate fi utilizat pentru a alege un stil de decodificare adecvat pentru compilatorul dumneavoastră.

--recurse-limit

--no-recurse-limit

--recursion-limit

--no-recursion-limit

Activează sau dezactivează limitarea numărului de recursivități efectuate în timpul decodificării șirurilor de caractere. Deoarece formatele de manipulare a numelor permit un nivel infinit de recursivitate, este posibil să se creeze șiruri a căror decodificare va epuiza spațiul de stivă disponibil pe calculatorul gazdă, declanșând o eroare de memorie. Limitarea încearcă să prevină acest lucru prin restricționarea recursivității la 2048 de niveluri de imbricare.

În mod implicit, această limită este activată, dar poate fi necesar să fie dezactivată pentru a dezmembra nume cu adevărat complicate. Rețineți totuși că, dacă limita de recursivitate este dezactivată, este posibilă epuizarea stivei și orice raport de eroare privind un astfel de eveniment va fi respins.

-g

--debugging

Afișează informații de depanare. Această opțiune încearcă să analizeze informațiile din formatul de depanare STABS stocate în fișier și să le afișeze folosind o sintaxă asemănătoare C. Dacă nu a fost găsită nicio depanare STABS, această opțiune recurge la opțiunea -W pentru a afișa orice informație DWARF din fișier.

-e

--debugging-tags

La fel ca -g, dar informațiile sunt generate într-un format compatibil cu instrumentul ctags.

-d

--disassemble

--disassemble=simbol

Afișează mnemonica de asamblare pentru instrucțiunile mașinii din fișierul de intrare. Această opțiune dezasamblează numai acele secțiuni care se așteaptă să conțină instrucțiuni. Dacă se dă argumentul opțional simbol, atunci se afișează mnemonica de asamblare începând cu simbolul. Dacă simbol este un nume de funcție, dezasamblarea se va opri la sfârșitul funcției, altfel se va opri când se întâlnește următorul simbol. În cazul în care simbol nu se potrivește, nu se va afișa nimic.

Rețineți că dacă opțiunea --dwarf=follow-links este activată, atunci orice tabele de simboluri din fișierele de informații de depanare legate vor fi citite și utilizate la dezasamblare.

-D

--disassemble-all

La fel ca -d, dar dezasamblează conținutul tuturor secțiunilor non-bss care nu sunt goale, nu doar pe cele care se așteaptă să conțină instrucțiuni. -j poate fi utilizată pentru a selecta secțiuni specifice.

Această opțiune are, de asemenea, un efect subtil asupra dezasamblării instrucțiunilor din secțiunile de cod. Atunci când opțiunea -d este în vigoare, objdump va presupune că orice simboluri prezente într-o secțiune de cod apar la limita dintre instrucțiuni și va refuza să dezasambleze peste o astfel de limită. Cu toate acestea, atunci când opțiunea -D este în vigoare, această presupunere este suprimată. Aceasta înseamnă că este posibil ca rezultatele -d și -D să difere dacă, de exemplu, datele sunt stocate în secțiunile de cod.

Dacă ținta este o arhitectură ARM, această opțiune are, de asemenea, efectul de a forța dezasamblatorul să decodifice bucăți de date găsite în secțiunile de cod ca și cum ar fi instrucțiuni.

Rețineți că dacă opțiunea --dwarf=follow-links este activată, atunci orice tabele de simboluri din fișierele de informații de depanare legate vor fi citite și utilizate la dezasamblare.

--no-addresses

La dezasamblare, nu imprimă adresele pe fiecare linie sau pentru simboluri și decalaje de realocare. În combinație cu --no-show-raw-insn acest lucru poate fi util pentru compararea rezultatelor compilatorului.

--prefix-addresses

La dezasamblare, imprimă adresa completă pe fiecare linie. Acesta este cel mai vechi format de dezasamblare.

-EB

-EL

--endian={big|little}

Specifică caracterul „endianness” al fișierelor obiect. Acest lucru afectează numai dezasamblarea. Acest lucru poate fi util atunci când dezasamblați un format de fișier care nu descrie informații despre „endianness”, cum ar fi înregistrările S.

-f

--file-headers

Afișează informații sumare din antetul general al fiecărui fișier fișier-obiect.

-F

--file-offsets

La dezasamblarea secțiunilor, ori de câte ori se afișează un simbol, se afișează și decalajul de fișier al regiunii de date care urmează să fie evacuată. În cazul în care sunt omise zerouri, atunci când se reia dezasamblarea, indică utilizatorului câte zerouri au fost omise și decalajul de fișier al locației de la care se reia dezasamblarea. Atunci când se descarcă secțiuni, se afișează decalajul de fișier al locației de la care începe descărcarea.

--file-start-context

Specifică că, atunci când se afișează cod sursă/dezasamblare inter-listă (presupune -S) dintr-un fișier care nu a fost încă afișat, se extinde contextul la începutul fișierului.

-h

--section-headers

--headers

Afișează informații sumare din antetele secțiunilor din fișierul obiect.

Segmentele de fișier pot fi realocate la adrese non-standard, de exemplu prin utilizarea opțiunilor -Ttext, -Tdata sau -Tbss la \fBld. Cu toate acestea, unele formate de fișiere obiect, cum ar fi a.out, nu stochează adresa de pornire a segmentelor de fișier. În aceste situații, deși ld realocă corect secțiunile, utilizarea objdump -h pentru a lista anteturile secțiunilor fișierului nu poate afișa adresele corecte. În schimb, se afișează adresele obișnuite, care sunt implicite pentru țintă.

Rețineți că, în unele cazuri, este posibil ca o secțiune să aibă atât atributul READONLY, cât și atributul NOREAD activate. În astfel de cazuri, atributul NOREAD are prioritate, dar objdump le va raporta pe ambele, deoarece așezarea exactă a biților de semnalizare poate fi importantă.

-H

--help

Afișează un rezumat al opțiunilor la objdump și iese.

-i

--info

Afișează o listă cu toate arhitecturile și formatele de obiecte disponibile pentru specificare cu -b sau -m.

-j nume

--section=nume

Afișează informații pentru secțiunea nume. Această opțiune poate fi specificată de mai multe ori.

-L

--process-links

Afișează conținutul secțiunilor care nu sunt de depanare și care se găsesc în fișiere debuginfo separate care sunt legate de fișierul principal. Această opțiune implică automat opțiunea -WK și vor fi afișate numai secțiunile solicitate prin alte opțiuni din linia de comandă.

-l

--line-numbers

Etichetează afișarea (utilizând informații de depanare) cu numele fișierului și numerele liniei sursă corespunzătoare codului obiect sau realocărilor afișate. Utilă numai cu -d, -D sau -r.

-m mașina

--architecture=mașina

Specifică arhitectura care trebuie utilizată la dezasamblarea fișierelor obiect. Această opțiune poate fi utilă la dezasamblarea fișierelor obiect care nu descriu informații despre arhitectură, cum ar fi înregistrările S. Puteți lista arhitecturile disponibile cu opțiunea -i.

Pentru majoritatea arhitecturilor este posibil să se furnizeze un nume de arhitectură și un nume de mașină, separate prin două puncte. De exemplu, foo:bar s-ar referi la tipul de mașină bar în arhitectura foo. Acest lucru poate fi util dacă objdump a fost configurat pentru a permite mai multe arhitecturi.

Dacă ținta este o arhitectură ARM, atunci această opțiune are un efect suplimentar. Aceasta restricționează dezasamblarea doar la instrucțiunile acceptate de arhitectura specificată de mașina. Dacă este necesară utilizarea acestei opțiuni deoarece fișierul de intrare nu conține informații despre arhitectură, dar se dorește și dezasamblarea tuturor instrucțiunilor, utilizați -marm.

-M opțiuni

--disassembler-options=opțiuni

Transmite informații specifice țintei către dezasamblator. Compatibilă numai cu unele ținte. Dacă este necesar să specificați mai multe opțiuni de dezasamblare, atunci pot fi utilizate mai multe opțiuni -M sau pot fi plasate împreună într-o listă separată prin virgule.

Pentru ARC, dsp controlează imprimarea instrucțiunilor DSP, spfp selectează imprimarea instrucțiunilor FPX de precizie unică FP, dpfp selectează imprimarea instrucțiunilor FPX de precizie dublă FP, quarkse_em selectează imprimarea instrucțiunilor speciale QuarkSE-EM, fpuda selectează imprimarea instrucțiunilor de asistență de precizie dublă, fpus selectează imprimarea instrucțiunilor FPU de precizie unică FP, în timp ce fpud selectează imprimarea instrucțiunilor FPU de precizie dublă FP. În plus, se poate opta pentru imprimarea tuturor imediatelor în hexazecimal utilizând hex. În mod implicit, valorile imediate scurte sunt imprimate utilizând reprezentarea zecimală, în timp ce valorile imediate lungi sunt imprimate în hexazecimal.

cpu=... permite aplicarea unui anumit ISA la dezasamblarea instrucțiunilor, înlocuind valoarea -m sau orice se află în fișierul ELF. Acest lucru ar putea fi util pentru a selecta ARC EM sau HS ISA, deoarece arhitectura este aceeași pentru acestea, iar dezasamblatorul se bazează pe datele private din antetul ELF pentru a decide dacă codul este pentru EM sau HS. Această opțiune poate fi specificată de mai multe ori - va fi utilizată doar ultima valoare. Valorile valabile sunt aceleași ca pentru opțiunea de asamblare -mcpu=....

Dacă ținta este o arhitectură ARM, această opțiune poate fi utilizată pentru a selecta setul de nume de registre care este utilizat în timpul dezasamblării. Specificarea -M reg-names-std (implicit) va selecta denumirile registrelor utilizate în documentația setului de instrucțiuni ARM, dar cu registrul 13 denumit „sp”, registrul 14 denumit „lr” și registrul 15 denumit „pc”. Specificarea -M reg-names-apcs va selecta setul de nume utilizat de standardul ARM Procedure Call Standard, în timp ce specificarea -M reg-names-raw va utiliza doar r urmat de numărul registrului.

Există, de asemenea, două variante ale schemei de denumire a registrelor APCS activate prin -M reg-names-atpcs și -M reg-names-special-atpcs care utilizează convențiile de denumire ARM/Thumb Procedure Call Standard; (fie cu denumirile registrelor normale, fie cu denumirile registrelor speciale).

Această opțiune poate fi, de asemenea, utilizată pentru arhitecturile ARM pentru a forța dezasamblatorul să interpreteze toate instrucțiunile ca instrucțiuni Thumb prin utilizarea opțiunii --disassembler-options=force-thumb. Acest lucru poate fi util atunci când încercați să dezasamblați codul thumb produs de alte compilatoare.

Pentru țintele AArch64, această opțiune poate fi utilizată pentru a stabili dacă instrucțiunile sunt dezasamblate ca cele mai generale instrucțiuni utilizând opțiunea -M no-aliases sau dacă notele de instrucțiuni ar trebui generate ca comentarii în dezasamblare utilizând opțiunea -M note.

Pentru x86, unele dintre opțiuni dublează funcțiile opțiunii -m, dar permit un control mai fin.

-p

--private-headers

Afișează informații care sunt specifice formatului de fișier obiect. Informațiile exacte care se afișează depind de formatul fișierului obiect. Pentru unele formate de fișiere obiect, nu se afișează nicio informație suplimentară.

-P opțiuni

--private=opțiuni

Afișează informații care sunt specifice formatului de fișier obiect. Argumentul opțiuni este o listă separată prin virgule care depinde de format (listele de opțiuni sunt afișate cu ajutorul lui „--help”).

Pentru XCOFF, opțiunile disponibile sunt:

-r

--reloc

Afișează intrările de realocare ale fișierului. Dacă se utilizează cu -d sau -D, realocările sunt imprimate intercalate cu dezasamblarea.

-R

--dynamic-reloc

Afișează intrările de realocare dinamică ale fișierului. Acest lucru este semnificativ numai pentru obiectele dinamice, cum ar fi anumite tipuri de biblioteci partajate. Ca și pentru -r, dacă este utilizată cu -d sau -D, realocările sunt imprimate intercalate cu dezasamblarea.

-s

--full-contents

Afișează conținutul complet al secțiunilor, adesea utilizată în combinație cu -j pentru a solicita secțiuni specifice. În mod implicit, sunt afișate toate secțiunile non-bss nevide. În mod implicit, orice secțiune comprimată va fi afișată în forma sa comprimată. Pentru a vedea conținutul într-o formă decomprimată, adăugați opțiunea -Z la linia de comandă.

-S

--source

Afișează codul sursă intercalat cu dezasamblarea, dacă este posibil. Implică -d.

--show-all-symbols

La dezasamblare, afișează toate simbolurile care corespund unei anumite adrese, nu doar primul.

--source-comment[=txt]

La fel ca opțiunea -S, dar toate liniile de cod sursă sunt afișate cu un prefix txt. De obicei, txt va fi un șir de comentarii care poate fi utilizat pentru a distinge codul de asamblare de codul sursă. Dacă txt nu este furnizat, se va utiliza un șir implicit de „# ” (simbolul hash urmat de un spațiu).

--prefix=prefix

Specifică prefixul de adăugat la rutele absolute atunci când este utilizată cu -S.

--prefix-strip=nivel

Indică câte nume de directoare inițiale trebuie eliminate din rutele absolute integrate „hardwired”. Nu are niciun efect fără --prefix=prefix.

--show-raw-insn

La dezasamblarea instrucțiunilor, imprimă instrucțiunea în format hexazecimal, precum și în formă simbolică. Aceasta este valoarea implicită, cu excepția cazului în care se utilizează --prefix-addresses.

--no-show-raw-insn

La dezasamblarea instrucțiunilor, nu se imprimă octeții instrucțiunii. Aceasta este valoarea implicită atunci când se utilizează --prefix-addresses.

--insn-width=lățimea

Afișează lățimea de octeți pe o singură linie la dezasamblarea instrucțiunilor.

--visualize-jumps[=color|=extended-color|=off]

Vizualizează salturile care rămân în interiorul unei funcții prin desenarea de grafică ASCII între adresele de pornire și de destinație. Argumentul opțional =color adaugă culoare la ieșire folosind culorile simple ale terminalului. Alternativ, argumentul =extended-color va adăuga culoare folosind culori pe 8 biți, dar acestea ar putea să nu funcționeze pe toate terminalele.

Dacă este necesar să dezactivați opțiunea visualize-jumps după ce aceasta a fost activată anterior, atunci utilizați visualize-jumps=off.

--disassembler-color=off

--disassembler-color=terminal

--disassembler-color=on|color|colour

--disassembler-color=extened|extended-color|extened-colour

Activează sau dezactivează utilizarea evidențierii color a sintaxei în rezultatul dezasamblării. Comportamentul implicit este determinat prin intermediul unei opțiuni de configurare în timp. Rețineți că nu toate arhitecturile acceptă evidențierea colorată a sintaxei și, în funcție de terminalul utilizat, ieșirea colorată poate să nu fie lizibilă.

Argumentul on adaugă culori folosind culorile simple ale terminalului.

Argumentul terminal face același lucru, dar numai dacă dispozitivul de ieșire este un terminal.

Argumentul extended-color este similar cu argumentul on, dar utilizează culori pe 8 biți. Este posibil ca acestea să nu lucreze pe toate terminalele.

Argumentul off dezactivează dezasamblarea colorată.

-W[lLiaprmfFsoORtUuTgAckK]

--dwarf[=rawline,=decodedline,=info,=abbrev,=pubnames,=aranges,=macro,=frames,=frames-interp,=str,=str-offsets,=loc,=Ranges,=pubtypes,=trace_info,=trace_abbrev,=trace_aranges,=gdb_index,=addr,=cu_index,=links,=follow-links]

Afișează conținutul secțiunilor de depanare DWARF din fișier, dacă sunt prezente. Secțiunile de depanare comprimate sunt decomprimate automat (temporar) înainte de a fi afișate. Dacă una sau mai multe litere sau cuvinte opționale urmează după opțiune, atunci vor fi descărcate numai acele tipuri de date. Literele și cuvintele se referă la următoarele informații:

--dwarf-depth=n

Limitează extragerea secțiunii „.debug_info” la n copii. Acest lucru este util numai cu --debug-dump=info. Valoarea implicită este de a imprima toate DIE-urile; valoarea specială 0 pentru n va avea, de asemenea, acest efect.

Cu o valoare diferită de zero pentru n, nu se afișează DIE-uri la niveluri mai mari sau mai adânci decât n. Intervalul pentru n este bazat pe zero.

--dwarf-start=n

Afișează numai DIE-urile care încep cu DIE numerotate n. Acest lucru este util numai cu --debug-dump=info.

Dacă este specificată, această opțiune va suprima afișarea oricăror informații de antet și a tuturor DIE-urilor înainte de DIE numerotate n. Vor fi afișați numai frații și copiii DIE specificați.

Aceasta poate fi utilizată împreună cu --dwarf-depth.

--dwarf-check

Activează verificări suplimentare pentru coerența informațiilor Dwarf.

--ctf[=secțiunea]

Afișează conținutul secțiunii CTF specificate. Secțiunile CTF conțin la rândul lor numeroase subsecțiuni, toate fiind afișate în ordine.

În mod implicit, afișează numele secțiunii numite .ctf, care este numele emis de ld.

--ctf-parent=membru

În cazul în care secțiunea CTF conține tipuri definite în mod ambiguu, aceasta va consta într-o arhivă de mai multe dicționare CTF, toate moștenind dintr-un dicționar care conține tipuri neechivoce. Acest membru se numește în mod implicit .ctf, la fel ca secțiunea care îl conține, dar este posibil să se schimbe acest nume folosind funcția "ctf_link_set_memb_name_changer" în momentul realizării legăturii. Atunci când se examinează arhivele CTF care au fost create de un editor de legături care utilizează funcția de schimbare a numelui pentru a redenumi membrul arhivei părinte, se poate utiliza --ctf-parent pentru a specifica numele utilizat pentru membrul părinte.

--ctf-parent-section=secțiune

Această opțiune vă permite să alegeți o secțiune complet diferită pentru dicționarul părinte CTF care conține tipuri neambigue decât pentru dicționarele copil care conțin restul ambiguu. Editorul de legături nu emite obiecte ELF structurate astfel, dar unii editori de legături de la terți pot emite astfel de obiecte. De asemenea, este convenabil să inspectați CTF scris ca mai multe fișiere brute pentru a le compune cu objcopy, care le poate pune în secțiuni ELF diferite, dar nu în membri diferiți ai unui singur dicționar CTF.

--sframe[=secțiunea]

Afișează conținutul secțiunii SFrame specificate.

În mod implicit, se afișează numele secțiunii numite .sframe, care este numele emis de ld.

-G

--stabs

Afișează conținutul complet al oricărei secțiuni solicitate. Afișează conținutul secțiunilor .stab și .stab.index și .stab.excl dintr-un fișier ELF. Această opțiune este utilă numai pe sisteme (cum ar fi Solaris 2.0) în care ".stab" intrările tabelei de simboluri de depanare sunt incluse într-o secțiune ELF. În majoritatea celorlalte formate de fișiere, intrările din tabelul de simboluri de depanare sunt intercalate cu simbolurile de legătură și sunt vizibile în ieșirea --syms.

--start-address=adresa

Începe afișarea datelor la adresa specificată. Aceasta afectează ieșirea opțiunilor -d, -r și -s.

--stop-address=adresa

Oprește afișarea datelor la adresa specificată. Aceasta afectează ieșirea opțiunilor -d, -r și -s.

-t

--syms

Afișează intrările din tabelul de simboluri al fișierului. Aceasta este similară cu informațiile furnizate de programul nm, deși formatul de afișare este diferit. Formatul de ieșire depinde de formatul fișierului care este descărcat, dar există două tipuri principale. Unul arată astfel:

        [  4](sec  3)(fl 0x00)(ty   0)(scl   3) (nx 1) 0x00000000 .bss
        [  6](sec  1)(fl 0x00)(ty   0)(scl   2) (nx 0) 0x00000000 fred
    

unde numărul din interiorul parantezelor drepte este numărul intrării din tabelul de simboluri, numărul sec este numărul secțiunii, valoarea fl sunt biții fanionului simbolului, numărul ty este tipul simbolului, numărul scl este clasa de stocare a simbolului și valoarea nx este numărul de intrări auxiliare asociate simbolului. Ultimele două câmpuri sunt valoarea simbolului și numele acestuia.

Celălalt format de ieșire comun, întâlnit de obicei cu fișierele bazate pe ELF, arată astfel:

        00000000 l    d  .bss   00000000 .bss
        00000000 g       .text  00000000 fred
    

Aici, primul număr este valoarea simbolului (uneori denumită adresa acestuia). Următorul câmp este de fapt un set de caractere și spații care indică biții fanionului care sunt activați pe simbol. Aceste caractere sunt descrise mai jos. Urmează secțiunea cu care este asociat simbolul sau *ABS* dacă secțiunea este absolută (adică nu este legată de nicio secțiune), sau *UND* dacă secțiunea este menționată în fișierul care face obiectul descărcării, dar nu este definită acolo.

După numele secțiunii urmează un alt câmp, un număr, care pentru simbolurile comune este alinierea, iar pentru alte simboluri este dimensiunea. La sfârșit este afișat numele simbolului.

Caracterele fanionului sunt împărțite în 7 grupuri, după cum urmează:

-T

--dynamic-syms

Imprimă intrările din tabelul de simboluri dinamice al fișierului. Acest lucru este semnificativ numai pentru obiectele dinamice, cum ar fi anumite tipuri de biblioteci partajate. Aceasta este similară cu informațiile furnizate de programul nm atunci când i se dă opțiunea -D (--dynamic).

Formatul de ieșire este similar cu cel produs de opțiunea --syms, cu excepția faptului că înainte de numele simbolului este inserat un câmp suplimentar, care oferă informații despre versiunea asociată simbolului. Dacă versiunea este versiunea implicită care urmează să fie utilizată la rezolvarea referințelor fără versiune „unversioned ” la simbol, atunci este afișată așa cum este, altfel este pusă între paranteze.

--special-syms

La afișarea simbolurilor, include simbolurile pe care ținta le consideră a fi speciale într-un anumit fel și care, în mod normal, nu ar fi de interes pentru utilizator.

-U [d|i|l|e|x|h]

--unicode=[default|invalid|locale|escape|hex|highlight]

Controlează afișarea caracterelor multi-octet codificate UTF-8 în șiruri de caractere. În mod implicit (--unicode=default), acestea nu beneficiază de un tratament special. Opțiunea --unicode=locale afișează secvența în limba locală curentă, care poate să le suporte sau nu. Opțiunile --unicode=hex și --unicode=invalid le afișează sub formă de secvențe de octeți hexazecimali, încadrate fie de paranteze unghiulare, fie de paranteze drepte.

Opțiunea --unicode=escape le afișează ca secvențe de eludare (\uxxxx), iar opțiunea --unicode=highlight le afișează ca secvențe de eludare evidențiate cu roșu (dacă sunt acceptate de dispozitivul de ieșire). Culoarea are rolul de a atrage atenția asupra prezenței secvențelor unicode acolo unde nu ar fi de așteptat.

-V

--version

Afișează numărul versiunii lui objdump și iese.

-x

--all-headers

Afișează toate informațiile de antet disponibile, inclusiv tabelul de simboluri și intrările de realocare. Utilizarea -x este echivalentă cu specificarea tuturor opțiunilor -a -f -h -p -r -t.

-w

--wide

Formatează unele linii pentru dispozitivele de ieșire care au mai mult de 80 de coloane. De asemenea, nu trunchează numele simbolurilor atunci când acestea sunt afișate.

-z

--disassemble-zeroes

În mod normal, rezultatul dezasamblării va omite blocurile de zerouri. Această opțiune direcționează dezasamblatorul să dezasambleze aceste blocuri, la fel ca orice alte date.

-Z

--decompress

Opțiunea -Z este menită să fie utilizată în combinație cu opțiunea -s. Aceasta instruiește objdump să decomprime orice secțiune comprimată înainte de a afișa conținutul acesteia.

@fișier

Citește opțiunile liniei de comandă din fișier. Opțiunile citite sunt inserate în locul opțiunii originale @fișier. Dacă fișier nu există sau nu poate fi citit, atunci opțiunea va fi tratată literal și nu va fi eliminată.

Opțiunile din fișier sunt separate prin spații albe. Un caracter de spațiere poate fi inclus într-o opțiune prin includerea întregii opțiuni între ghilimele simple sau duble. Orice caracter (inclusiv o bară oblică inversă) poate fi inclus prin prefixarea caracterului care urmează să fie inclus cu o bară oblică inversă. fișier poate conține la rândul său opțiuni @fișier suplimentare; orice astfel de opțiuni vor fi procesate în mod recursiv.

CONSULTAȚI ȘI

nm(1), readelf(1), and the Info entries for binutils.

DREPTURI DE AUTOR

Drepturi de autor © 1991-2025 Free Software Foundation, Inc.

Se acordă permisiunea de a copia, distribui și/sau modifica acest document în conformitate cu termenii Licenței GNU Free Documentation, versiunea 1.3 sau orice versiune ulterioară publicată de Free Software Foundation; fără secțiuni invariante, fără texte de copertă și fără texte de contra copertă. O copie a licenței este inclusă în secțiunea intitulată „GNU Free Documentation License”.

TRADUCERE

Traducerea în limba română a acestui manual a fost făcută de Remus-Gabriel Chelu <remusgabriel.chelu@disroot.org>

Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor. NU se asumă NICIO RESPONSABILITATE.

Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-ro@lists.sourceforge.net.